AUTOR- Doina Berescu-aromaterapeut &fondator Ecoland Production

În continuarea prezentării noastre vom vorbi despre alte șase uleiuri esențiale biblice și vom începe cu uleiul essential de isop( Hyssop – Hyssopus officinalis ). Isop înseamnă “planta sfântă” în ebraică. Era folosit la curăţarea spirituală, purificare și chiar pentru “iertarea păcatelor”. Era foarte des folosit în timpul meditațiilor și a ritualurilor religioase . Astăzi uleiul esențial de isop este folosit pentru susținerea sistemului imunitar sănătos, un aliat excelent al sănătății emoționale.

De „frumusețe ciudată” se bucură uleiul esenţial de mirt ( Myrtle – Myrtus communis). Mirtul este derivat din limba latină, cuvântul însemnând chiar “frumusețe ciudată”. Uleiul se obține prin distilare din frunze și are o aromă proaspătă similară cu eucaliptul. În antichitate se folosea mai ales în timpul ceremoniilor religioase. I se recunoștea meritul de a susține sistemul respirator, sănătatea pieli, părului și unghiilor. În acele vremuri a fost cercetat pentru efectele sale asupra dezechilibrelor glandulare, inclusiv a tiroidei, considerându-se că este util pentru meditație și pentru elevarea spiritului. Bogat în antioxidanți, uleiul esențial de mirt, echilibrarează energiile feminine și cele masculine.

Am aminti în continuare uleiul esenţial de onycha ( Styrax benzoin). Onycha înseamnă “unghii”, ,,gheare”, “copite” și, de asemenea, “onix”, o piatră prețioasă. Forma “onycha” a fost probabil aleasă pentru a evita confuzia cu “onixul”, piatra. În antichiatate era cunoscut ca un foarte bun purificator. Tocmai de aceea, se credea că zona care conţine onycha este protejată de energii negative. Atunci când este amestecat cu alcool, se numește tinctură de benzoin. Această tinctură a fost folosită de peste 200 de ani în spitale, înainte de al doilea război mondial, ca antiseptic. Aroma picantă fiind liniștitoare și calmantă. Onycha are o aromă de vanilie, deoarece conține aldehidă de vanilie, găsită și în planta de vanilie.

Între uleiurile biblice se cuvine să nu amintesc de uleiul esenţial de trandafir de stâncă cunoscut și ca „Cistus labdanum” ( Rose of Sharon – Cistus ladanifer ). Trandafirul de stâncă se găsește în câmpiile fertile dintre Jaffa și Muntele Carmel din Israel. Are o aromă fructată, cu tonuri de miere. Este un ulei calmant și înălțător, care stimulează cele cinci simțuri. Ciobanii antici au observat că tăieturile și zgârieturile s-au vindecat mai repede după ce au frecat în palmă frunzele trandafirului de stâncă! Din punct de vedere istoric, a fost folosit și pentru menţinerea sistemului respirator. Uleiul este folosit de secole pentru meditație. Prin intermediul practicii, deschide al treilea ochi și oxigenează creierul. Este util pentru găsirea unui echilibru emoțional.

Unul din cele patru uleiuri din amestecul sfânt care a fost ars timp de mii de ani în temple, în combinație cu mir, onice și tămâie a fost „Galbanum” ( Ferula gummosa). Din vremuri imemoriale Galbanum este folosit pentru că liniștește durerile, calmează spasmele și crampele, vindecă abcesele și rănile, netezește ridurile și calmează acneea, ajută la vindecarea astmului și a tusei cornice.

Am ajuns la ultima nominalizare și anume a uleiului esențial de nard ( Nardostachys jatamansi). În referirile biblicee se cerea ca oaspeții să fie onorați prin ungerea capului sau a picioarelor cu nard. Acest ulei esențial este folosit pentru îndepărtarea fricii și pregătirea corpului pentru înmormântare. Se știe că în săptămâna dinainte de a muri, Iisus a fost uns de două ori pe cap și pe picioare cu nard. Matei 26.6.7: „Fiind în Betania, în casa lui Sinion Leprosul, s-a apropiat de El o femeie , având un alabastru cu mir de mare preț și l-a turnat pe capul Lui…ea, turnând mirul acesta pe trupul Meu, a focut-o spre îngroparea mea”.

Dacă în 36 dintre cele 39 de cărți ale Vechiului Testament și 10 dintre cele 27 de cărți ale Noului Testamnet, sunt menționate uleiurile esențiale și plantele din care acestea sunt produse, nu puteam acum în aceste zile de sărbătoare religioasă să nu le amintim.

Aducerea aminte nu este altceva decât o reîntoarcere la ceea ce merită cu adevărat a ști!