Pana acum 20 de ani, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) la copii și adolescenți era considerată o boală rară. Astăzi, această tulburare nevrotică se află în vizorul psihiatrilor din întreaga lume datorită răspândirii sale pe scara larga. În spitalele de psihiatrie, pacienții cu TOC sunt aproximativ 1-2%, iar vârstele lor sunt din ce in ce mai fragede. Tulburarea obsesiv-compulsivă este o formă specială de nevroză mentală, caracterizată prin prezența gândurilor și acțiunilor obsesive. Sindromul obsesiei, care predomină în gânduri, sentimente, acțiuni, ia naștere în afara voinței, dar este pe deplin înțeles ca un fenomen dureros. O persoană înțelege absurditatea, nenaturalitatea și ilogicitatea acestor manifestări obsesive nevrotice, dar nu poate scăpa de ele. Boala este cel mai adesea diagnosticată în copilărie și adolescență. Un procent mare de cazuri apar și înainte de vârsta de 30 de ani. Distribuția de gen a pacienților este aproximativ egală procentual: bărbații și femeile sunt afectați în mod egal de boală. TOC la copiii sub 6 ani se manifestă adesea sub formă de frici (fobii). Tulburarea obsesiv-compulsivă la copiii de vârstă școlară primară se exprimă sub formă de compulsiuni (acțiuni compulsive). TOC la adolescenți apare de obicei sub formă de obsesii, gânduri sau idei. Stările obsesive la adolescenți și bărbați tineri sunt însoțite de anxietate și emoții negative care nu sunt susceptibile de control conștient. Când încearcă să scape de manifestările dureroase, pacientul devine deprimat, înstrăinat de realitatea înconjurătoare, își poate pierde capacitatea de muncă și capacitatea de a comunica pentru o perioadă nedeterminată. Severitatea evoluției tulburării obsesiv-compulsive la adolescenți este determinată de perioada de timp din timpul zilei când pacientul se află într-o stare de gânduri și acțiuni obsesive. Prevalența TOC ca tulburare mintală la copii și adulți nu este legată de statutul social al pacienților. Dar mai multe cazuri sunt diagnosticate în rândul persoanelor cu venituri medii și mari. Principalele simptome ale TOC la adolescenți sunt asociate cu prezența gândurilor, noțiunilor ciudate, obsesive, care duc la acțiuni constante fără logica. Uneori aceste gânduri rămân în capul copilului, nu-și găsesc realitatea, ci continuă să-l chinuie. Stările compulsive există sub formă de obsesii și compulsii, uneori fobiile li se alătură. Obsesiile sau impulsurile sunt dorința de acțiuni negative îndreptate către ceilalți (de exemplu, o persoană simte nevoia să comită acțiuni care sunt inacceptabile în societate). Adesea, astfel de gânduri sunt de natură antisocială, cu tentă criminală. În același timp, impulsurile obsesive trăiesc în mintea unui adolescent, sunt percepute de acesta ca ceva inacceptabil și nu sunt realizate. Obsesiile, manifestate sub formă de ritualuri, sunt întruchipate sub forma dorințelor obsesive de a efectua în mod repetat o anumită acțiune. Pentru a depăși frica sau a ascunde jena, adolescenții pot întreprinde acțiuni care au o funcție de protecție. De exemplu, dacă trebuie sa tine un discurs în public, dar sentimentul de frică nu-i permite să facă față emoției, ei folosesc un fel de acțiune „magică” – cuvinte, mișcări involuntare ale corpului sau cânta refrenul unui cântec. Alături de obsesii, gânduri și idei obsesive, simptomele tulburării obsesiv-compulsive la adolescenți includ compulsii – acțiuni compulsive. Ele apar împotriva voinței pacientului și există sub forma unui ritual. Aceasta înseamnă că un adolescent trebuie să facă o anumită acțiune de mai multe ori pentru a se calma. În același timp, realizând lipsa de sens a acestei acțiuni, copilul nu se poate opri. Atunci când încerci să te împotrivesti acestui lucru, apare un sentiment incontrolabil de anxietate și teamă, care dispar doar când acțiunile sunt finalizate. Simptomele tulburarii obsesiv convulsive la copii includ: schimbarea dispoziției; binge eating obsesie pentru simetrie; interes excesiv pentru orice activitate (copilul taie, lipește, desenează și nu se poate opri); contabilizarea fără sens a obiectelor de pe stradă, trepte sau crăpături în trotuar. Fobiile care se dezvoltă la copiii preșcolari sunt, de asemenea, considerate simptome ale tulburării compulsiv-obsesive la copii. Frica de întuneric, înălțimi, spații închise, mulțimi, frica de singurătate, forțează psihicul copilului să „căute” protecție împotriva obiectelor și fenomenelor înspăimântătoare. Ca reacție defensivă, se formează o dorință obsesivă de a efectua un anumit algoritm de acțiuni. Cauzele tulburarii obsesiv convulsive Nu există o explicație exactă pentru cauzele TOC la un adolescent. În psihiatrie s-au făcut încercări de a dezlega acest fenomen. Există mai multe versiuni care explică de ce apare aceasta boala si se bazează pe diverși factori: biologici, sociali, psihologici. Factor biologic. În centrul modificărilor stării mentale a unui adolescent cu predominanța gândurilor obsesive se află diferite tipuri de tulburări în activitatea sistemului nervos central, în special, o încălcare a funcțiilor neurotransmițătorilor creierului, leziuni craniocerebrale, infecție stafilococică (distrugerea celulelor nervoase din cauza expunerii la stafilococul auriu). Printre cauzele TOC la adolescenți din cauza unui factor biologic, ereditatea este adesea citată. Dacă părinții au o boală mintală, copilul este mai probabil să dezvolte o tulburare mintală. Factor social. Bullying, parenting prost, controlul strict – toate acestea pot contribui la dezvoltarea tulburărilor mintale. Uneori, poate fi chiar si volumul mare de muncă al copilului la școală. Factor psihologic. Dacă un copil a experimentat un eveniment care i-a traumatizat psihicul și a provocat un răspuns emoțional negativ, atunci probabilitatea de a dezvolta TOC crește. Declanșarea procesului patologic pot fi trăsăturile de caracter pronunțate care depășesc ceea ce este rezonabil (dorința constantă de curățenie; teama de a contacta o infecție, de a se îmbolnăvi etc.). Potrivit opiniei general acceptate, boala se dezvoltă ca urmare a unei încălcări a funcțiilor creierului. Un nivel insuficient de serotonină duce la faptul că se creează un obstacol pentru transmiterea impulsurilor către neuroni. În centrul tulburarii obsesiv convulsive este frica de necunoscut, care paralizează gândurile și acțiunile. Însă, corpul uman este aranjat în așa fel încât, pe fondul anxietății și al instabilității emoționale, sunt activate mecanisme mentale de protecție, care duc la faptul că o persoană este conștientă de temerile sale. Și cu cât apare mai des frica, cu atât o persoană încearcă mai mult să se protejeze, să alunge gândurile negative. Etapele tulburarii obsesiv convulsive Pacienții care suferă de tulburare obsesiv-compulsivă trec prin 3 etape ale bolii: Etapa de neînțelegere și respingere. Adolescentul nu înțelege ce se întâmplă. Este deranjat de gânduri de natură asocială care apar pe neașteptate. El înțelege absurditatea lor, dar nu poate scăpa de ele. Asta se întâmplă de ceva vreme. Pe măsură ce boala progresează, gândurile iau o altă amploare, se sperie de obsesia lor. Neputând scăpa de ele, experimentează anxietate și frică. Stadiul înțelegerii inconștiente. Când unui adolescent i se spune despre diagnostic, el refuză să creadă ceea ce aude. El crede că totul este în ordine cu psihicul său și încearcă să facă față singur stărilor obsesive. Etapa de acceptare. În această etapă, adolescentul ajunge la deplina înțelegere că dezvoltă o boală mintală sub formă de tulburare obsesiv convulsiva. El înțelege că are nevoie de ajutor extern pentru a învăța cum să-și gestioneze starea. Poate dura câțiva ani între prima și a treia etapă până când adolescentul își dă seama că suferă de o tulburare mintală. Părinții trebuie să caute ajutor de la un specialist la primul semn al unei tulburări pentru a nu începe procesul patologic. Doar un medic dintr-o clinică specializată poate determina cum să trateze TOC la un copil sau la un adolescent în mod eficient și în siguranță și care dintre metode va duce la un rezultat pozitiv. Dar cel mai important lucru, este ca parintii sa fie alaturi de copil si sa-l sprijine in trecerea prin acest impas cu rabdare, intelegere si daruire. Nu mai un mediu cald si calm, iubire si observatie atenta va duce la eficienta.