Această boală a secolului 21 este mentinonată din ce in ce mai des in cabinetele de specialitate. Mai ales cand vine vorba de utilizarea excesivă a gadgeturilor și lucrul la calculator in camere cu iluminare slabă.

Ce fel de sindrom este acesta și ce îl provoacă cu adevărat? Diagnosticul de „keratoconjunctivită uscată” se stabilește în următoarele cazuri:

• scăderea producției de lichid lacrimal, necesar pentru hidratarea ochiului;

• evaporarea crescută a lacrimilor;

• deficiența componentelor din acestea;

• combinație a tuturor acestor procese.

În mod normal, filmul nostru lacrimal are trei straturi – lipide (exterior), apă (mijloc) și mucină (intern). Lipidele sunt produse de glandele meibomian situate în pleoape. Sunt importante prin faptul că previn evaporarea rapidă a lacrimilor de la suprafața ochiului.

Stratul apos este produs de glanda lacrimală și include proteine, electroliți și apă. Fiind componentă principală a lacrimilor, curăță suprafața ochiului, are efect antibacterian datorită lizozimei și lactoferinei și furnizează oxigen epiteliului corneei.

Stratul de mucină secretat de celulele caliciforme ale conjunctivei ajută filmul lacrimal să adere la suprafața ochiului.

Pentru distribuirea corectă a filmului lacrimal sunt necesare mai multe condiții:

• reflex bun de clipire;

• epiteliul normal al corneei (stratul său de suprafață);

• corespondența deplină a suprafeței ochiului cu partea interioară a pleoapei.

În timpul clipirii, lacrima este distribuită pe suprafața ochiului și hidratează corneea. Datorită acestui lucru, acesta rămâne curat, neted, transparent și obțineți o imagine clară. Când nu se produce o cantitate suficientă de lacrimi, echilibrul componentelor sale este perturbat sau se evaporă rapid si apare sindromul de ochi uscat.

De ce „sindromul ochiului uscat” este acum una dintre cele mai frecvente boli oculare?

Principalii factori ai bolii:

1. Condiții de mediu și de muncă. Poluarea aerului, clima uscata, vremea vantoasa, aer conditionat, munca in zone cu praf.

2. Activitate vizuală asociată cu concentrarea crescută a atenției și absența clipirii regulate. Aceasta se datoreaza muncii la calculator și smartphone-uri, cititului, statului la televizor, conducer masinilor.

3. Vârstă. Cu cât persoana este mai în vârstă, cu atât este mai frecvent sindromul ochilor uscati, mai ales după 60-65 de ani.

4. Sexul. Din păcate, femeile sunt mai susceptibile de a dezvolta boala din cauza modificărilor hormonale, în special în timpul sarcinii și a menopauzei, precum și din cauza utilizării contraceptivelor orale combinate.

5. Consumul de medicamente. Unele grupuri de medicamente pot reduce producția de lacrimi, de exemplu, cele de hipertensiune arterială (beta-blocante), medicamentele antialergice, picăturile pentru glaucom, antidepresivele, retinoizii, adesea folositi în dermatologie și cosmetologie.

6. Diagnostice multiple. Cum ar fi cele endocrinologice (diabet zaharat, patologie tiroidiană), boli sistemice și autoimune (artrita reumatoidă, lupus eritematos sistemic, sindrom Sjögren).

7. Patologia pleoapelor. Aici vorbin de deformarea lor, cicatrici post-traumatice ale acestora, blefarită.

8. O perioada lungă de purtare a lentilelor de contact.

Cum să știți dacă aveți sindromul de ochi uscat?

Asigurați-vă că vă consultați medicul dacă observați unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

• arsură și durere, senzație de corp străin sau nisip în ochi;

• imagine încețoșată, dorință de a te concentra să vezi mai bine;

• iritație și roșeață a ochilor, disconfort constant atunci când lucrați la calculator;

• dimineața iti este dificil să deschizi ochii, ai multe secreții mucoase în colțul ochiului;

• lacrimare excesiva – poate parea ciudata, dar in acest fel ochiul incearca sa protejeze suprafata de iritatii, producand mai multe lacrimi ca sa compenseze;

• intoleranță la lentilele de contact.

Caracteristicile tratamentului

Mai degraba sunt niste recomandari de preventie. Primul lucru pe care îl puteți face singur se referă la igiena ochilor:

• evitați factorii declanșatori ai bolii: fum de țigară, vânt, praf, murdărie în incintă;

• setați poziția corectă a amortizoarelor aparatului de aer condiționat, inclusiv în mașină, astfel încât aerul să nu sufle direct în ochi;

• folosiți un umidificator, mai ales în sezonul cald;

• observați modul vizual atunci când interacționați cu gadgeturi și când citiți. Asigurați-vă că faceți pauze de 20 de minute și nu uitați să clipiți cat mai des – acest lucru trebuie să devină un bun obicei;

• consumați o dietă echilibrată: mâncați legume, fructe, pește, suplimente cu acizi grași omega-3. Beti suficientă apă pe tot parcursul zilei.

Dacă schimbarea condițiilor de muncă și a stilului de viață nu se îmbunătățește, consultați un oftalmolog. Medicul vă va examina ochii, va evalua suprafața corneei, a conjunctivei, starea canalelor glandelor meibomiene, înălțimea meniscului lacrimal. Dacă este necesar, va efectua examinări suplimentare pentru producerea lacrimală – testul Schirmer și testul Jones, va determina momentul rupturii filmului lacrimal pentru a confirma sau infirma diagnosticul.

Dacă sindromul de ochi uscat este confirmat, vi se vor oferi urmatoarele opțiuni de tratament:

• lacrimi, geluri și unguente. Ele diferă prin compoziție, concentrație de acid hialuronic, prezența componentelor suplimentare. Este posibil să va recomande utilizarea de picături de imunomodulator ciclosporină, care inhibă inflamația cronică a ochiului cauzată de uscăciune și crește producția de lacrimi;

• ocluzia temporară sau prelungită a orificiilor lacrimale (se introduce un dop de colagen sau silicon) pentru a preveni scurgerea lacrimilor în canalul nazolacrimal;

• în cazuri dificile, când există un traumatism la suprafața ochiului, pe cornee este instalată o lentilă de contact cu bandaj;

• Terapia cu lumină pulsată înaltă (IRL) este eficientă pentru disfuncția glandei Meibomian. Aceste glande și pielea pleoapelor conțin celule care absorb selectiv lumina. O undă luminoasă de o anumită lungime și intensitate afectează aceste celule, încălzind și subțiind secreția glandelor meibomiene, ceea ce îmbunătățește eliberarea acesteia din canale, reduce încărcătura bacteriană și normalizează osmolaritatea lacrimii.

In concluzie, trebuie sa va creați condiții bune de muncă și de viață, evitați factorii care provoacă uscarea suprafeței ochiului, fiți atenți la corpul dumneavoastră și contactați un oftalmolog – acesta va stabili un diagnostic precis și va prescrie un tratament adecvat.