Rozmarinul are o istorie de mii de ani, fiind cultivat prima dată în zona Mării Mediterane. Grecii antici ardeau rozmarinul pentru a alunga spiritele rele și bolile din case.

Romanii puneau coronițe din ramuri și flori pentru sporul și binele casei. În mod tradițional, rozmarinul era utilizat pentru îmbunătățirea memoriei, fiind un simbol al amintirilor și al prieteniei. 

Cam din secolul al XIV-lea, rozmarinul este folosit și în industria parfumurilor. În prezent, uleiul esențial de rozmarin este utilizat ca ingredient aromatic în industria cosmetică, la săpunuri, parfumuri, creme etc.

Rozmarinul este folosit ca plantă medicinală, ornamentală, dar și ca, în principal, condiment adăugat în preparate dintre cele mai diverse. 

Principala substanță din compoziția rozmarinului este carnosolul, care are antioxidanți și un puternic efect antitumoral. Planta este foarte de bogata in vitamine din complexul B, conține cantități importante de vitamina A și vitamina C. 

Rozmarinul contribuie la reducerea glucozei serice. Studii recente au confirmat că acidul carnosic și cel rozmarinic au o acțiune asemănătoare insulinei asupra zahărului din sânge.

De asemenea, rozmarinul este un remediu folosit în afecţiunile cardiovasculare, ale sistemului nervos, combate cu succes durerile cauzate de reumatism şi artrită, are proprietăţi diuretice, îmbunătăţeşte memoria şi capacitatea de concentrare.

Cum se prepară:

Ceai de rozmarin. Pentru o linguriță cu vârf de rozmarin uscat ai nevoie de 250 ml de apă clocotită. Se lasă totul la infuzat pentru 15 minute, la temperatura camerei, după care se strecoară și se consumă pe durata zilei, cu 30 de minute înainte de masă.

Macerat la rece. Infuzia se pregătește dintr-o linguriță cu vârf de plantă adăugată în 250 ml de apă rece. Se lasă totul la macerat timp de 6-8 ore, la temperatura camerei, apoi se strecoară și se beau 2 căni pe zi.