AUTOR: Doina Berescu, aromaterapeut & fondator Ecoland-Production

Dacă am dori să facem o prezentare a nămolurilor denumite în limbaj de specialitate peloide, conform definiției date de Societatea Internaţională de Hidrologie Medicală, am putea spune că sunt : “substanţe formate în condiţii naturale, în timpul proceselor geologice, şi care, în stare fin divizată şi în amestec cu apa, se folosesc în practica medicala sub forma de băi sau proceduri locale”.

Namolurile sunt roci de consistenţa păstoasă, folosite ca remedii terapeutice cu efecte binefăcătoare, cunoscute și utilizate încă din antichitate.

Datorită așezării sale geografice, România dispune de o mare bogăție de factori balneo- naturali (ape minerale, mofete, namoluri, lacuri terapeutice) care sunt răspândiți aproape pe întreaga suprafață a țării. Este demn de subliniat faptul că utilizarea nămolurilor în terapie pe teritoriul României a început în a doua jumătate a sec. XIX-lea, la Techirghiol (sapropelic) și Vatra Dornei (nămol de turbă de la Copaceni și Poiana Stampei), apoi s-a extins în diferite stațiuni balneo-climaterice pe litoralul Mării Negre și alte zone ale țării.

,Nămolurile se impart în trei mari categorii:

-nămoluri sapropelice

-nămoluri de turbă

-namoluri minerale

Namolurile sapropelice sunt de culoare predominant neagră, au aspect plastic şi unsuros și se găsesc pe fundul apelor sărate, având ca origine acţiunea microorganismelor asupra florei şi faunei din bazinul acvatic la care se asociază şi substanţe minerale sau anorganice.

Amara, Fundata,Ocna sibiului,Sovata,Techirghiol,Agigea,etc)

Nămolurile de turbă se formează prin descompunerea resturilor vegetale de pe fundul lacurilor sau mlaştinilor, sub acţiunea direct a microorganismelor. Ele au o culoare predominant brună şi sunt bogate în substanţe organice, acizi humici, ceruri, pectine, celuloză, etc… De exemplu cele de la Vatra Dornei sau Borsec.

Nămolurile minerale iau naştere prin sedimentarea sărurilor unor izvoare carbogazoase, calcice, feruginoase sau sulfuroase. Exemplific prin a enumera izvoarele nesulfuroase Sângiorz-Bai, izvoarele sulfuroase Sacelu.

Din punct de vedere chimic nămolul(sau peloidul) este format din:

– apa din peloid – cea mai importantă componentă, direct proporţională cu cantitatea de coloizi

– substanţele minerale (depinde de structura rocii şi a apei din bazin). Cea mai mare cantitate de substanţe minerale o au namolurile minerale (50-70%), apoi cele sapropelice (20-40%) şi cele de turbă (sub 20%).

Avînd acestă structură chimică nămolurile acţioneaza astfel:

– sistemului cardio-vascular, prin stimularea reacţiilor cardio-vasculare cu accentuarea hemodinamicii prin mecanisme centrale şi periferice, având drept efect mobilizarea imediată a depozitelor sangvine şi antrenarea lor în circulaţia generală, prin procese de tip inflamator.

– sistemului nervos – efecte sedative sau excitante prin sedarea receptorilor pentru durere.

-cura balneară cu namol determină creşterea capacitaţii de aparare antimicrobiană prin creşterea puterii fagocitare a leucocitelor și acționează asupra sistemele imunologice prin reglarea valorilor imunoglobulinelor, creşterea imunităţii nespecifice etc.

Metodele de aplicare a namolului sunt diverse și constau în:

Oncţiunea cu namol este cea mai veche metodă care presupune aplicarea nămolului rece pe pielea pacientului (după ce acesta s-a încălzit 10-15 minute) în strat subţire, pe zone limitate sau întregul corp. Pacientul trebuie sa se expuna ulterior la soare, în poziţie verticală, până când se usucă nămolul, aproximativ 30-60 de minute, după care urmează baia de 10-15 în apa mării sau a lacului, insoţită de mişcare si un duş scurt cu apă rece şi odihnă la pat de minim o oră. Este cea mai eficientă metodă de solicitare a mecanismelor de termoreglare, stimulare neuroendocrină şi a proceselor de adaptare prin alternarea factorilor contrastanţi cald-rece.

Impachetarile cu namol. Acestea constau in aplicarea de namol în strat de 1-2 cm încălzit la 38-46ºC pe regiune limitată sau pe întreaga suprafaţă a corpului pentru 20-40 de minute.

Cataplasmele – aplicaţii cu namol la diferite temperaturi pe regiuni limitate ale corpului. Băile de namol în căzi cu apă de ghiol încălzită în care se adaugă 10-12 kg nămol, crescându-se progresiv concentraţia acestuia până la 10-25%. Amestecul se poate încălzi până la 44ºC. În cazul pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare, temperatura nu trebuie să depăşească 37 ºC, iar pentru cei cu afecţiuni reumatice inflamatorii sub 36ºC. Durata băii este de 20-40 de minute. Baia trebuie urmată de duş la 37-38ºC şi odihna de minim o oră. O cură este formată din 12-15 băi zilnice.

Aplicaţii ginecologice sub formă de tampoane vaginale cu nămol la 39-40ºC timp de 2 ore sau irigaţii vaginale cu nămol dizolvat în apa de ghiol şi încălzit la 37ºC.

Masajul cu namol, întinderea şi masarea cu namol.

Terapia cu namol este contraindicată dacă pacientul suferă de astm bronsic, diabet, ulcer, orice formă de cancer sau de hepatită, dacă are afecţiuni renale sau cardiovasculare.

Indicațiile terapeutice ale nămoloterapiei, sunt diferite în functie de tipul sistemului tratat respectiv sistemul locomotor cu indicații în reumatisme degenerative cu diferite localizări: coloană (spondiloze, discopatii simple, lumbago cronic, etc), periferic (coxartroze, gonartroze, etc), reumatisme inflamatorii, reumatisme articulare,sechele postratumatice; sistemul nervos, afecțiuni dermatologice de tipul psoriasis, eczeme cornice, urticarii cornice sau afecțiuni ale aparatului genital,aparatului respirator, sistemului endocrin.

O abordare mai puțin investigată și cu o utilizare la scară redusă o reprezintă utilizarea peloidelor în industria cosmetică.Puținele cercetări de până acum au stabilit că utilizarea lor îmbunătățește hidratarea pielii,contribuie la îndepărtarea celulelor moarte într-un mod eficient prevenind fenomenul îmbătrânirii cutanate.

Dar despre acest subiect in materialele următoare .Urmăriți-ne!