Mușețelul, cunoscut și sub denumirea de romaniță, este una dintre cele mai vechi și folosite plante medicinale.

Datorită uleiului volatil pe care îl conține, mușețelul are acțiune antispastică, anestezică, antiseptică și antiiflamatorie și cicatrizantă.

Încă din cele mai vechi timpuri, ceaiul de mușețel a fost folosit pentru combaterea afecțiunilor digestive. Ceaiul de mușețel se recomandă și în tratamentul gastritelor, eterocolitelor, infecțiilor renale, în boli ale ficatului și pentru astmul bronșic la copii.

Recent, cercetătorii de la Universitatea de Științe Medicale din Tabriz (Iran) au observat, în cadrul unui studiu, o scădere a nivelului de zahăr din sânge la persoanele diagnosticate cu diabet de tip 2 care au consumat timp de opt săptămâni câte o cană de ceai de mușețel de trei ori pe zi, după fiecare masă. Studiul a apărut în publicația de specialitate Nutrition & Metabolism.

Cum se prepară:

Intern. Infuzia se realizează dintr-o linguriță de flori de mușețel la 250 ml apă clocotită. Se beau 3-4 căni pe zi.

Ceaiul de mușețel provoacă transpirația, fiind util în scăderea febrei. Totodată, ceaiul de mușetel are un efect calmant și relaxant, fiind indicat pentru persoanele care suferă de insomnie.

Pentru tratamentul gastritelor și enteritelor, C. Antonov recomandă următorul amestec de plante: mușețel, coada șoricelului, pelin, mentă și salvie. Se infuzează două lingurițe din acest amestec de plante cu o cană cu apă. Se lasă 10 minute, apoi lichidul se strecoară și se bea neîndulcit pe stomacul gol, pe parcursul unei zile.

Extern. Infuzia se realizează din două linguri de flori de mușețel la 250 ml de apă. Se folosesc sub formă de comprese, băi, gargară, etc.

Pentru băi, un săculeț în care s-au pus flori de mușețel se pune în cada cu apă clocotită. Se așteaptă până când apa ajunge la temperatura normală și se folosește în scopul dorit.