Măghiranul este o plantă medicinală originară din Arabia și din Egipt, în trecut fiind un leac important pentru tratarea problemelor digestive.

În prezent, măghiranul se folosește mai mult drept condiment apreciat în preparatele culinare cu carne. La noi în țară, măghiranul se cultivă în sudul țării, în Dolj, precum și în Brăila, Buzău și Neamț.

Măghiranul conține vitaminele A și C, terpinen, carvacrol și acid ursolic. Măghiranul este antiseptic, tonic-aperitiv, având și efecte în mărirea diurezei.

Cum se folosește:

Ceaiul de măghiran de prepară din 1-2 lingurițe de flori mărunțite, opărite cu 250 ml de apă clocotită. Se lasă la infuzat 10 minute. Se beau cel mult două căni pe zi. Acest ceai este recomandat în combaterea oboselii, nervozității și insomniei. De asemenea, ceaiul de măghiran mai este de folos în tratarea durerilor de stomac și pentru combarea durerilor menstruale.

Planta crudă se folosește drept condiment pentru realizarea unor preparate cu carne, dar și pentru supe sau salate. Măghiranul astfel folosit nu își pierde proprietățile terapeutice. Măghiranul este ușor dulceag și are o aroma mai puțin intensă comparativ cu oregano sau mentă.

Tinctura poate fi obținută prin amestecarea a 50 g de plantă uscată cu 200 ml alcool alimentar. Preparatul se agită bine și se lasă la macerat pentru două săptămâni. La final se strecoară și se depozitează în sticle sterile.

Extern, sun formă de cataplasme călduțe din frunze de măghiran calmează colicile abdominale.