Isopul este o plantă cu origine mediteraneană, cunoscută încă din Antichitate și apreciată pentru proprietățile pentru sănătate.

În fitoterapie este folosită partea aeriană, anume frunze și flori. Isopul conține substanțe amare, taninuri, proteine, săruri minerale (calciu, sodiu, fosfor, fier, zinc) și ulei eteric. Isopul este un tonic amar, expectorant foarte activ, având și acțiune bronhodilatatoare, antivirală, calmantă și antisudorifică și diuretică.

Moduri de utilizare:

Ceaiul de isop se prepară din o linguriță de plantă bine mărunțită, opărită cu 250 ml apă clocotită. Se lasă la infuzat 10-15 minute. Se beau 2-3 căni de ceai pe zi, între mese.

Despre acest ceai, Alexandru Doboș spune așa: cu toate că efectele ceaiului de isop sunt mai multe, el fiind antiseptic, bronhodilatator, expectorant, etc, efectul care interesează cel mai mult este este hipotesiv, sudprific și de vasodilatație arterială.

Extern, pentru băi și comprese, trebuie preparată o infuzie mai concentrată, din o lingură de plantă mărunțită la 100 ml de apă clocotită. Pentru gargară, infuzia de prepară din două linguri de plantă la 250 ml de apă clocotită, fiind recomandată pentru tratarea faringitei și laringitei.

Contraindicații:

Există și o mențiune specială în legătură cu această plantă, anume că nu trebuie consumată de bolnavii cu manifestări de epilepsie. De asemenea, este contraindicată femeilor însărcinate și celor care alăptează, precum și copiilor mici.