Se disting doua tipuri de insuficiența cardiacă: cronică și acută. Ambele tipuri de patologie sunt periculoase pentru sănătatea și viața umană.

Etapele dezvoltării bolii:

• prima etapă (inițială). Semnele de insuficiență apar la un pacient numai în timpul activității fizice;

• a doua etapă este împărțită în două perioade: perioada A, cand are loc o încălcare pronunțată clinic a ventricului drept sau stâng, stagnarea sangelui în circulația pulmonară sau sistemică, iar simptomele se manifesta chiar si la o activitate redusa; perioada B, cand sângele stagneaza atat în circulația pulmonară, cat si in cea sistemice (dispnee, umflături), iar performanța fizica a pacientului este redusă drastic;

• a treia etapă (finală, ireversibilă sau distrofică), cand apar modificări ale structurii organelor și țesuturilor din cauza unei încălcări a procesului de alimentare cu sânge; iar respirația devine dificila si în starea de repaus.

Severitatea insuficienței cardiace este determinată de clasa funcțională:

Clasa I – nu există restricții privind activitatea fizică (fără dificultăți de respirație și slăbiciune severă);

Clasa a II-a – o ușoară limitare a activității. Efortul fizic provoacă dificultăți de respirație, oboseală și bătăi rapide ale inimii;

Clasa a III-a – restrângerea activității fizice, care provoacă dificultăți excesive de respirație, oboseală și palpitații;

Clasa a IV-a – incapacitatea de a efectua activitate fizică fără disconfort. Simptomele insuficienței cardiace se manifesta și in starea de repaus.

Diagnosticul și tratamentul în timp util al insuficienței cardiace împiedică dezvoltarea ulterioară a patologiei care provoacă complicații ireversibile.

Diagnoza insuficienței cardiace

În timpul consultației, medicul cardiolog acordă o atenție deosebită plângerilor pacientului legate de dificultățile de respirație și slăbiciune severă. Pentru detectarea patologiei sunt necesare teste instrumentale și de laborator.

Complexul de măsuri de diagnosticare include:

• analiza generală clinică și biochimică a sângelui (glucoză din sânge, indicatori ai funcției renale și hepatice, spectru lipidic);

• analiza generală a urinei;

• ECG;

• ECG cu activitate fizică dozată;

• ecografia inimii;

• ecografia trans-esofagian;

• coagulogramă pentru a afla coagularea sângelui;

• spirometrie – un studiu al funcțiilor respiratorii;

• monitorizare Holter;

• monitorizarea ambulatorie a tensiunii arteriale (ABPM);

• ecografia organelor abdominale.

În tratamentul insuficienței cardiace, atenția importantă a medicului este îndreptată spre eliminarea cauzei patologiei, iar examinările și medicamentele sunt selectate individual pentru fiecare pacient in parte.

Insuficiența cardiacă cronică este tratată cu medicamente. Pacientului i se prescriu medicamente pentru a normaliza ritmul cardiac și tensiunea arterială, pentru a elimina lichidul din organism și pentru a elimina edemul.

Tratamentul insuficientei cardiace cronice este la fel de important ca si tratamentul insuficientei cardiace acute.

Terapia medicală pentru insuficiența cardiacă include:

• diuretice (diuretice);

• inhibitori ECA, care sunt luați pentru a preveni insuficiența cardiacă și renală;

• beta-blocante;

• glicozide cardiace;

• nitrați (pentru a reduce sarcina asupra inimii).

Pentru a reduce dezvoltarea insuficienței cardiace, este important să urmați o dietă care să favorizeze pierderea în greutate, este necesară activitatea fizică (programul de antrenament trebuie stabilit cu medicul curant, individual). De asemenea, trebuie tratate tulburările de ritm cardiac în insuficiența cardiacă, pentru care se folosește așa-numita „terapie de ritm”.

Chirurgie pentru insuficienta cardiaca

Dacă medicamentele nu dau rezultatul dorit, pacientului i se recomandă să fie supus unei intervenții chirurgicale. Metodele chirurgicale pentru tratamentul insuficienței cardiace sunt:

• operații la valvele cardiace, când se reface forma valvei sau se înlocuiește;

• transplant de inimă;

• bypass coronarian;

• stentare;

• instalarea unui stimulator cardiac care asigură activarea în timp util a atriilor și a ventriculilor;

• implantarea unui defibrilator ca parte a unui stimulator cardiac (pentru a contracara aritmiile cardiace în condiții de insuficiență cardiacă severă).

Atenţie! Pacienții aflați în prima etapă a insuficienței cardiace trebuie să consulte un cardiolog o dată pe an, in cea de-a doua etapa – o dată la trei luni, iar in etapa a treia – o dată pe lună.

Aveti grija de voi si de inima voastră!