Iasomia, numită și „darul lui Dumnezeu”, este o plantă care se utilizează de secole în medicina tradițională eruropenaă, indiană și japoneză.

Iasomia stimulează metabolismul, fortifică sistemul nervos și este adjuvant în obezitate. De asemenea, iasomia este eficientă în lupta cu virușii, recomandându-se în caz de gripă sau alte viroze respiratorii.

Această adevărată aspirină naturală contribuie la eliminarea excesului de acid uric din sângele bolnavilor de gută, explică C. Antonov. Totodată, iasomia prezintă proprietăți antitermice, analgetice, antimigrenoase și antiiflamatorii asupra articulațiilor.

Iasomia prezintă efecte favorabile asupra sistemului circulator, scăzând riscul apariției unor cheaguri de sânge, care prin astuparea vaselor pot provoca infarct sau accident cerebral.

Petalele uscate ale iasomiei se folosesc pentru aromatizarea sau corectarea gustului unor extracte fitoterapeutice, fiind foarte potrivite pentru unele formule de ceaiuri alimentare.

Administrare:

Ceaiul de iasomie se prepară sub formă de infuzie, adică 2 lingurițe de frunze și flori sau numai flori, uscate și mărunțite, la 250 ml de apă. Se beau două porții pe zi, dar numai după mese, deoarece stimulează secrețiile gastrice.

Tratamentele pa bază de iasomie nu trebuie să depășească 20 de zile, urmând o pauză de cel puțin 2 săptămâni.

Contraindicații:

Ceaiul de iasomie este contraindicat persoanelor care suferă de hiperaciditate gastrică sau de ulcer. De asemenea, femeile însărcinate sau cele care suferă de hipermenoree, flux menstrual prea abundent, trebuie să evite administrarea preparatelor care conțin iasomie.

Nu în ultimul rând, această plantă nu se potrivește temperamentelor colerice, cărora le accentuează strarea de excitabilitate nervoasă.

Atenție! Datele din acest articol au caracter informativ și nu înlocuiesc un control medical!