Una dintre plantele foarte activ folosite în medicină de mult timp este ghimbirul.
Ghimbirul este originar din Asia de Sud si este folosit inca din Antichitate in diferite retete. Numele de ghimbir provine din cuvantul singivera, dintr-un dialect vorbit in trecut pe teritoriul Indiei, si inseamna “in forma de corn de cerb”. Este denumit popular si gingiber, iar in Romania a patruns prin Ardeal, capatand numele de piper alb, datorita gustului picant al acestuia.
Efectul de vindecare al ghimbirului se explică prin compoziția sa chimică. Conține ingrediente active și uleiuri esențiale, care includ mai mult de 60 de elemente: vitamine si aminoacizi, fibre si minerale (potasiu, sodiu, zinc, fosfor, magneziu, calciu)
Toate aceste substanțe dau ghimbirului o mulțime de proprietăți utile:
● antiinflamator;
● expectorant;
● mucolitic;
● vasodilatator;
● imunomodulator;
● tonic;
● antitoxic
Studiile au demonstrat și proprietatile antibacteriene a tincturii de ghimbir. Ghimbirul poate fi luat in forma sa naturală sau poate fi folosit ca ingredient in industria farmaceutica.
Se poate consuma ca infuzie, sub forma de ceai sau tinctura, sau ulei esențial.
Ghimbirul este contraindicat persoanelor care sufera de:
hipertensiune arteriala;
bolile tractului gastrointestinal în stadiul acut;
disfuncții ale rinichilor și tractului urinar, inclusiv nisip și pietre;
hepatită;
sângerari;
copii sub 7 ani;