Activitățile sportive sunt recomandate indiferent de vârstă și nu trebuie să lipsească din viața de zi cu zi. Uneori, practicarea unor sporturi poate să ducă la diverse tipuri de accidentare. În funcție de sportul practicat, există anumite leziuni caracteristice, spune dr. Cătălin Gican, medic specialist ortopedie-traumatologie.
Lipsa încălzirii înainte de practicarea oricărui sport este direct corelată cu riscul unei accidentări în timpul sportului.
În funcție de sportul practicat, există anumite leziuni caracteristice:
Fotbal – entorse genunchi (leziuni ligamentare, leziuni la nivelul meniscurilor, tendinopatii), entorse antepicior, entorse gleznă, fracturi la nivelul gleznei, contuzii.
Baschet, volei – entorse la nivelul gleznei, entorse la nivelul genunchiului, tendinite, contuzii.
Tenis – tendinite și leziuni la nivelul umărului, epicondilita cotului, denumită sugestiv “tenis elbow”.
Jogging – tendinopatii la nivelul membrelor inferioare, entorse gleznă, entorse antepicior, entorse genunchi.
Ski, snowboard – leziuni la nivelul genunchiului, fracturi la nivelul membrelor inferioare/ superioare.
Diagnosticul se pune în urma examen clinic amănunțit, care diferă de la un segment musculo-scheletal la altul, consult făcut de un medic ortoped. În funcție de tipul leziunii, gravitatea acesteia, zona afectată, pentru a confirma sau exclude anumite diagnostice, pot fi necesare o serie de investigații imagistice.
Ce informații oferă evaluarea imagistică:
Radiografia aduce informații asupra continuității osoase, adică confirmă/infirmă existența unei fracturi sau pierderea unei congruențe articulare (luxații, disjuncții).
Tomografia computerizată este, de fapt, un examen imagistic alcătuit din mai multe radiografii (câteva sute) care creează în format 3D aspectul unei regiuni osoase.
Ecografia musculoscheletală sau ecografia de părți moi aduce informații despre țesuturile moi (mușchi, tendoane, ligamente), prezența hematoamelor, a leziunilor vasculare, raporturile dintre formațiunile musculo-tendinoase.
Rezonanța magnetică nucleară este un examen imagistic complex în care medicul poate să evalueze diferite tipuri de țesuturi, vase, organe, examen care se folosește în practica ortopedică în special la nivelul articulațiilor. În cazul genunchiului, de exemplu, aduce informații despre cartilajul articular, meniscuri, ligamente, vascularizație.
În funcție de tipul și de gravitatea leziunii, putem să împărțim accidentările în accidentări care necesită tratament chirurgical și accidentări care necesită tratament ortopedic.
Tratamentul ortopedic (funcțional)
În cazul leziunilor ușoare, contuziilor, întinderilor musculare, tendinopatiilor, entorselor, fracturilor fără deplasare sau fracturilor care nu implică suprafața articulară, se recomandă repaus de la activitățile sportive (imobilizare în cazul fracturilor, orteze sau aparat gipsat) până la dispariția simptomelor. În același timp, se instituie tratament antialgic, antiinflamator, precum și aplicații locale reci în funcție de intensitatea simptomelor.
Tratamentul chirurgical
Acest tip de tratament se recomandă atunci când există fracturi cu deplasare care necesită fixare internă, leziuni ligamentare care provoacă o instabilitate articulară, leziuni meniscale care nu pot fi tratate ortopedic sau rupturi ale tendoanelor. Protocolul de tratament post-operator include atât partea de fizioterapie, cât și pe cea de kinetoterapie.