Cea mai mare parte a grăsimii din corpul uman se află sub piele. Este ușor de detectat și măsurat – este moale și poate fi ciupita. Grăsimea viscerală, dimpotrivă, se acumulează adânc în organism – între organele din cavitatea abdominală. În același timp, grăsimea viscerală este mult mai periculoasă decât orice alt tip de grasime, deoarece crește riscul de a dezvolta multe boli grave.

Ce este grăsimea viscerală?

Grăsimea viscerală este un tip de grăsime din corpul uman care se acumulează între organele din cavitatea abdominală. Aceasta este cel mai periculos tip de țesut adipos – produce toxine care provoacă inflamații cronice, creste nivelul de zahăr și distruge vasele de sânge.

Dacă există puțină grăsime viscerală, este posibil să nu fie vizibilă. La persoanele cu o cantitate mare, insa, se remarca o burtica destul de rotunda si proeminenta.

Grăsimea viscerală se acumulează în același mod ca și grăsimea subcutanată si se datorează unui stil de viață sedentar, a supraalimentarii și a alcoolului. Cel mai adesea, bărbații de vârstă mijlocie și bătrânii suferă de excesul de tesut adipos. Unii oameni sunt predispuși genetic la grăsime, mai mult sau mai puțin.

Genetica afectează nu numai predispoziția la obezitate, ci și raportul dintre grăsime și masa musculară din corpul uman. La reprezentanții diferitelor națiuni, tipul de distribuție a grăsimilor poate varia. Un indicator important este raportul talie-șold. De exemplu, la femeile hispanice și africane, grăsimea se depune mai des pe coapse și fese. Aceasta este caracteristică unui corp „în formă de para” – raportul dintre circumferința taliei și șoldurile este mic.

Femeile asiatice, pe de altă parte, stochează excesul de grăsime în jurul abdomenului, acumulând grăsime abdominală – acesta este un tip de corp „măr” cu un raport mare între circumferința taliei și circumferința șoldului.

Chiar dacă asiaticii au un indice de masă corporală mai scăzut, au tendința de a stoca mai multă grăsime viscerală. Predominanța sa în organism este asociată cu un risc crescut de a dezvolta boli metabolice precum diabetul zaharat de tip 2, hiperglicemia, hipertensiunea arterială și alte patologii cardiovasculare.

Oamenii de știință au reușit să detecteze gene implicate în procesele metabolice. Munca lor poate afecta distribuția grăsimilor, structura corpului și metabolismul. Trăsăturile genetice formează, astfel, riscurile de îmbolnăvire și chiar structura figurii, care sunt caracteristice anumitor populații și grupuri etnice. Cercetătorii au descoperit 202 de variante genetice asociate cu un raport mai mare dintre talie și șold, sau o siluetă în formă de măr. Este asociat cu tensiune arterială mai mare, niveluri de trigliceride și risc de diabet. Acest lucru demonstrează legătura dintre obezitatea abdominală și o serie de boli și nu se explică doar prin particularitatea figurii și a aspectului.

Norma grăsimii viscerale

Nu există o normă pentru grăsimea viscerală. În general, cu cât talia este mai mica, cu atât este mai bine. Dar grasimea nu poate lipsi complet din organism. Se crede că, de obicei, grăsimea viscerală reprezintă 10% din grăsimea totală a corpului.

Cum se determină cantitatea de grăsime viscerală?

Este imposibil să măsurați cu exactitate cantitatea de grăsime viscerală pe cont propriu, numai un CT sau RMN poate face acest lucru. În practică, medicii nu caută aproape niciodată să-i cunoască cantitatea exactă și folosesc metode de bază pentru a estima grăsimea totală din corp.

Poți estima tendința de a acumula grăsime viscerală la ochi. Stai în fața unei oglinzi și examinează-ți silueta. Dacă ai mai multa grăsime pe coapse, decât pe burtă, atunci este mai puțin probabil să acumulați grăsime viscerală. Dacă tipul tău de corp este cu o burtă mare și șolduri și picioare relativ zvelte, atunci ai un risc mai mare de a dezvolta grăsime viscerală în exces.

De asemenea, puteți măsura talia. Se spune că riscul de a avea o cantitate semnificativă de grăsime viscerală începe de la 80 cm la femei și 94 cm la bărbați. Aceasta nu este metoda ideală și poate să nu fie potrivită pentru persoanele mari și înalte în mod natural sau, dimpotrivă, pentru persoanele mici.

Cel mai popular mod de a estima procentul de grăsime din organism este indicele de masă corporală. Orice valoare peste 30 poate fi asociată cu un risc crescut de a avea grăsime viscerală.

Un alt parametru util este circumferința șoldurilor și a taliei. Unele studii arată că este mai precis decât IMC. Calcularea acestui indicator este simplă: măsurați circumferința taliei la buric, circumferința șoldurilor în punctul cel mai lat și împărțiți prima cifră la a doua. Potrivit OMS, valoarea normală este mai mică de 0,9 la bărbați și mai mică de 0,85 la femei. Un număr mai mare poate indica un risc crescut de a dezvolta probleme asociate cu grăsimea viscerală.

De ce este periculoasă grăsimea viscerală?

Oamenii de știință au aflat că grăsimea este un alt organ endocrin care produce multe substanțe active. În organism, țesutul adipos produce o serie de hormoni, cum ar fi leptina, adiponectina, citokinele inflamatorii și servește drept loc pentru producerea și metabolismul activ de steroizi sexuali și glucocorticoizi. Dacă funcția principală a grăsimii subcutanate este de a menține temperatura și de a asigura activitatea vitală a corpului, atunci grăsimea viscerală este mult mai activ implicată în procesele biochimice ale corpului. O creștere a proporției de grăsime viscerală cu peste 15% în raport cu cantitatea totală de țesut adipos poate duce la dezechilibru hormonal, care poate duce la diabet zaharat, hipertensiune arterială, oncologie sau demență.

Excesul de grăsime viscerală poate crește riscul anumitor boli.

Numeroase studii arată că prezența excesului de grăsime viscerală duce la creșterea nivelului de trigliceride din sânge, la scăderea proporției de colesterol „bun” și la creșterea colesterolului „rău”. Toți aceștia sunt factori în dezvoltarea celor mai frecvente boli cardiovasculare, cum ar fi: hipertensiune, atac de cord, accident vascular cerebral, ischemie cardiacă, ateroscleroza, tromboză.