Crizele de tantrum se pot ilustra cel mai bine cu un copil mic care urlă trântit pe jos prin magazin, sub privirea neputincioasă a părinților și sub privirea dezaprobatoare a celor din jur.

Deși pare greu de crezut, specialiștii ne asigură că aceste momente sunt firești în dezvoltarea copiilor mici, aflați în jurul vârstei de 2 ani.

Tantrum-ul reprezintă aspectele comportamentale ale copilului cu vârsta mai mare de 18 luni, manifestate sub formă de furie dificil de controlat, exprimată prin plâns insistent, țipete și agitație fizică. Din exterior, aceste aspecte comportamentale ale copiilor sunt descrise ca fiind dificil de gestionat de către cei mai mulți dintre părinți, sunt greu de prevăzut și pot escalada până la forme de agresivitate orientată către cei din jur, sub formă de lovituri în timp ce se trântesc pe jos, ciupit, mușcat, precum și lovitul obiectelor din imediata apropiere, explică psihologul Roxana Rusu.

Potrivit acesteia, momentul de debut al acestor comportamente vine la pachet cu dezvoltarea treptată a nevoii de autonomie a celor mici în relație cu mediul înconjurător și cu tot ceea le poate oferi el.

Este etapa în care limbajul copiilor încă nu este suficient de dezvoltat pentru a le asigura comunicarea cu cei din jur, astfel încât să se poată asigura că nevoile și dorințele lui sunt corect preluate de către părinți, bunici sau alte persoane care se ocupă cu îngrijirea lui, iar în acest fel este dificil de evitat ca cel mic să nu acumuleze frustare și nemulțumire.

Cum pot părinții să prevină sau să scurteze desfășurarea unui tantrum?

1.Este recomandat să scoatem copilul din situația tensionată/locul care a generat tensiune, pentru a se calma.

2.Ignorați criza, însă rămâneți alături de copil până se liniștește.

3.Sugerați copilului un comportament pozitiv după ce criza se diminuează.

4.Este bine să îi explicăm copilului felul în care se simt anumite emoții (dacă lovește să spună: „sunt supărat, nervos, lovitura doare”.

5.Păstrați pe cât posibil o rutină cunoscută/potrivită copilului în programul zilnic.

6.Evitați accesul copilului la stimuli perturbatori (obiecte nepotrivite/locuri nepotrivite).

7.Copilul va reacționa mai bine dacă este anunțat din timp asupra posibilelor schimbări din programul zilnic.

8.În funcție de vârsta copilului este recomandat să fie îndrumat să își exprime frustrarea verbal și nu prin acțiuni.

9.Oferiți un exemplu personal de reacții adaptative la situații tensionate/imprevizibile.

În majoritatea cazurilor, tantrum-urile să fie depășite sau apar mult mai rar în jurul vârstei de 3 ani, când cei mai mulți copii trec la o etapă nouă, cu achiziții noi pe parte de limbaj, pe dezvoltarea cognitivă, emoțională cât și pe abilități de relaționare, iar în mod firesc copiii nu mai acumulează frustrări datorate dificultăților în exprimare și comunicare cu mediul înconjurător.