Beri-Beri este o boală cauzată de un deficit de vitamina B1 (tiamină). Tiamina este responsabilă pentru cursul normal al metabolismului grăsimilor și carbohidraților. Susține activitatea sistemului digestiv, nervos și cardiovascular și este importanta pentru creșterea și dezvoltarea umană.

Dacă nu este suficienta tiamina in corp, apare o acumulare excesivă de acid piruvic în sânge. Din această cauză, activitatea celor trei sisteme de mai sus este întreruptă. Excesul de piruvat provoacă deteriorarea și demielinizarea fibrelor nervoase. În tractul gastrointestinal, producția de suc gastric scade, ceea ce duce la pierderea poftei de mâncare, indigestie. Tiamina este necesară pentru sinteza difosfatului de tiamină, care este implicat în reacțiile biochimice energetice. Aportul insuficient de energie a miocardului determină o scădere a forței contracțiilor inimii, o slăbiciune pronunțată a mușchilor scheletici.

Beri-Beri s-a răspândit la sfârșitul secolului al XIX-lea în țările în care orezul era principalul produs alimentar. În 1897, medicul olandez H. Eikman a observat simptome similare la păsările de curte, a constatat că patologia se dezvoltă atunci când păsările sunt hrănite cu orez decojit și regresează atunci când se introduc în alimentație boabe negre nedecojite.

În prezent, in lumea modernă, avitaminoza B1 este rară, se regaseste, în principal, în țările în curs de dezvoltare din America de Sud, Africa și Asia de Sud-Est.

Există două forme de Beri-Beri:

Umed. Are un efect negativ asupra sistemului cardiovascular. Se manifestă prin edem (se acumulează mult lichid în organism), apar dificultăți de respirație, slăbiciune și creșterea ritmului cardiac.

Uscat. Afectează sistemul nervos și poate duce la epuizarea severă a organismului. Beri-Beri uscat se caracterizează prin simptome: vorbire tulbure, vărsături, greață, paralizie, dificultăți de mers, tulburări de memorie și gândire, senzație de furnicături la nivelul membrelor.

De asemenea, boala poate fi:

Acuta. Boala se dezvoltă în câteva zile. Pacientul simte slăbiciune, ii paralizează membrele.

Cronica. Apare din cauza unei deficiențe prelungite de vitamina B1 și duce la complicații grave.

Separat, medicii disting forma de Beri-Beri la copii, care este diagnosticată la bebelusii alăptați, dacă mamele lor au o lipsă de tiamină.

Simptome ale bolii Beri-Beri

Diagnosticul de Beri-Beri se face dacă pacientul prezintă:

• dispnee;

• durere de picioare si umflarea lor;

• oboseală crescută;

• palpitatii;

• lipsa de coordonare;

• vărsături;

• mișcări necontrolate ale ochilor;

• furnicături la nivelul membrelor;

• paralizie, pierderea senzației la nivelul membrelor;

• tulburări de memorie, tulburări de gândire logică.

Dacă aveți simptome similare, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră. Este mai ușor să previi o boală decât să faci față consecințelor.

Medicul, pentru a clarifica diagnosticul preliminar, ii va prescrie pacientului vitamina B1. Dacă acest lucru ajută la îmbunătățirea stării sale, va putea spune că afecțiunile sunt legate de Beri-Beri.

Tratamentul pentru Beri-Beri presupune administrarea de suplimente de vitamina B1. Dacă este necesar, pot fi administrate injecții cu tiamină. Este important ca măsurile terapeutice să fie supravegheate de un medic calificat.

Dieta in boala Beri-Beri

Deoarece boala este cauzata de lipsa vitaminei B1, pacienții sunt sfătuiți să mănânce zilnic:

• pâine de grâu și secară din făină integrală;

• varză, sparanghel, leguminoase;

• orez brun, fulgi de ovăz;

• drojdie de bere;

• nuci, stafide;

• roșii, morcovi, fasole;

• carne de porc, vițel, pește;

• galbenus de ou.

Boala beriberi poate duce la tulburare de memorie, durere de inimă, stomac, pierderea cunoștinței, pierderea coordonării mișcărilor, insuficiență cardiovasculară si chiar la probleme neurologice grave (confuzie de gândire, pierderi de memorie).

Cele mai frecvente cazuri de Beri-Beri sunt depistate la alcoolici și la cetatenii țărilor în care baza alimentara este orezul alb lustruit.

Necesarul zilnic de tiamină la adulți este de 1,3-2,5 mg, la copii, în funcție de vârstă, intre 0,5-1,7 mg. Nevoia de vitamină scade la bătrânețe, crește odată cu efortul fizic, într-un climat rece, cu stres psiho-emoțional, la femeile însărcinate și cele care alăptează.