Mulți părinți simt nevoia să-si forteze copilul sa renunte la scutec mult mai repede decat isi doreste cel mic. Asta si pentru ca mereu exista o presiune in familie, fie o bunica întreabă dacă nepotul ei sta sau nu la olita, fie un unchi face o gluma cu privire la scutec.
Dar oare merită să cedezi presiunii din exterior și să grabesti un proces care este natural și care se intampla în cele din urmă la toți copiii sănătoși?
Capacitatea de a folosi singur toaleta este un proces natural pentru orice copil si se intampla la un moment dat, la unii mai devreme, la altii mai tarziu. Nu este nevoie să-l „învățați” cum să folosească olita. De fapt, este suficient să creăm condițiile potrivite pentru copil.
Cu toate acestea, dacă bebelușul nostru nu este încă pregătit, olita poate fi amanată. Putem transforma din exces de zel acest proces natural într-o perioadă de stres și anxietate, care poate duce chiar pana la rușine și umilință. Pentru că niciodată nu putem controla cu adevărat corpul copilului nostru. Copilul trebuie să-si dorească singur. Prin urmare, este extrem de important să-i urmezi ritmul personal.
Îngrijirea zilnică într-o atmosferă de acceptare și respect, precum și o abordare pozitivă a părinților față de fiziologia unui copil mic, afectează semnificativ atitudinea copilului față de propriul său corp în următorii ani de viață.
Este important cum se reactioneaza in familie la schimbarea scutecului – indiferent dacă tratează această activitate ca pe un element natural de îngrijire și îngrijorare sau dacă este o muncă de rutină pentru ei. Fraze frecvente: „Uf, un caca!”, „Fu, ce miroase așa?”, chiar și sub formă de glumă, pot deruta și provoca disconfort unui copil. Pentru dezvoltarea de ansamblu a unei imagini pozitive a corpului, este important ca îngrijirea bebelușului (schimbarea scutecului, îmbăierea) din primele zile să fie plăcută, calmă și naturală pentru el.
De asemenea, merită să decidem de la bun început ce vocabular vom folosi pentru a descrie părțile intime ale corpului: va fi „pipi” sau „păsărică”, „fundulet” sau „popou”, sau poate altul. Cel mai important, părinții nu ar trebui să fie timizi sau rușinați de zonele intime ale copiilor și nici să nu le implementeze lor aceste simturi.
Nu trebuie să recurgeți la termeni foarte infantili sau vulgari – copilul, complet inconștient de tonurile cuvintelor folosite cu el, va merge cu acest limbaj la creșă, la grădiniță sau la școală.
Părinții ar trebui să aibă răbdare și să nu grăbească tranziția naturală a bebelușului lor de la scutece la toaletă. Prin crearea unei atmosfere de acceptare, îi oferim copilului posibilitatea de a-și asculta propriul corp și o oportunitate reală de a-l controla.
Copilul trebuie să fie pregătit din punct de vedere fizic, trebuie să aibă o capacitate suficientă a vezicii urinare și a rectului și o musculatură suficient de dezvoltată pentru a controla excreția. Această pregătire este atinsă între 2 și 4 ani, iar aici merită să ne amintim că fiecare copil se dezvoltă în ritmul lui.
Din punct de vedere cognitiv, copiii trebuie să fie conștienți de fiziologia lor, adică ce fac și de ce; că excreția este o funcție naturală și sănătoasă a corpului care afectează toată lumea.
Din punct de vedere emoțional, ei trebuie să fie gata să schimbe situația și să o accepte. Pentru un copil, acesta este un pas spre independență, dar și un rămas bun de la o anumită etapă a vieții; este necesar să i se respecte timpul individual de maturare a acestei soluții.
De multe ori, situația familială actuală (apariția fraților și surorilor, mutarea, frecventarea unei creșe/grădinițe) poate afecta semnificativ pregătirea emoțională a copilului.
Cum să creăm condițiile potrivite pentru a sprijini pregătirea copilului?
1. Să le prezentam o activitate nouă
Lăsați copilul să vadă cum folosim noi înșine toaleta. Să-i spunem ce facem și pentru ce este toaleta. Daca avem alti copii in familie sau printre prieteni care folosesc deja toaleta, intreaba-l pe bebelus daca vrea sa mearga cu ei la toaleta (bineinteles, daca ii permit).
2. Vorbește și citește cu copilul tău despre scutece și toaletă.
Citirea cărților despre olita sau toaletă și despre ceea ce se întâmplă acolo îi oferă copilului tău posibilitatea de a explora subiectul de la o distanță sigură și fără a se simți presat să facă ceva.
Vorbind cu cel mic, îl putem învăța fraze potrivite care să-l ajute să-și comunice nevoile în afara casei. În această etapă, merită să-i explicați copilului cum se numesc diferitele organe genitale. Fiind deschiși, evităm să creăm un subiect tabu, astfel încât copilul să nu se simtă inconfortabil folosind un vocabular adecvat.
3. Antrenează-ți copilul la olita
Lăsați copilul să se joace cu olita, sa-si încurajeze ursulețul sau păpușa să o folosească.
Permiteți copilului să stea pe olita/toaletă, chiar și îmbrăcat, oricând dorește. Acest lucru îl va ajuta să se obișnuiască cu locul, cu postura și să se poată așeza/se ridica din el. Merită să ne amintim că acestea sunt abilități noi pe care copilul trebuie să le exerseze. Lasa-l sa traga apa, s-ar putea sa ajunga sa faca pipi doar de dragul acestui lucru.
Odată ce micuțul tău se obișnuiește cu noua poziție, el va fi gata să scoată scutecul atunci când folosește olita/toaleta. Merita, mai ales la inceput, sa-l intrebi daca vrea acest lucru. În felul asta, ii dai șansa să ia o decizie si sa scoata singur scutecul. Oricare ar fi răspunsul lui, să-i respectăm întotdeauna voința.