Agorafobia este teama de a fi în situații sau locuri care nu pot fi părăsite cu ușurință sau în care nu se poate obține ajutor atunci când apare o anxietate severă. Astfel de situații sau locuri sunt adesea evitate sau suportate cu multă suferință.

In limba greaca “agora” inseamna piata, iar “phobos” este frica, drept urmare agora fobia se traduce ca o frica de spatiile publice, aglomerate si deschise. Iar persoanele care sufera de aceasta boala ajung sa se izoleze si sa evite iesirile din casa, acest lucru afectandu-le la maxim relatiile interumane.

Agorafobia este un tip de tulburare de anxietate, o afectiune care presupune declansarea unor atacuri de panica in anumite situatii care implica spatii aglomerate si deschise. De asemenea, persoanele cu aceste tulburari se tem sa ramana singure intr-un loc anume si necesita sa fie in permanenta insotite. Uneori, simpla prezenta a unei persoane de incredere ii ajuta pe pacientii cu agorafobie sa se simta aparate si sa nu mai ajunga la atacuri de panica.

Aproximativ 30-50% dintre persoanele cu agorafobie au și tulburari de panică. Aproximativ 2% dintre femei și 1% dintre bărbați au agorafobie în orice perioadă din an. Majoritatea persoanelor cu agorafobie dezvoltă tulburarea până la vârsta de 35 de ani.

Exemplele obișnuite de situații sau locuri care provoacă teamă și anxietate includ statul la coadă la o bancă sau supermarket, așezarea în mijlocul unui rând lung într-un teatru sau sală de clasă și chiar utilizarea transportului public, cum ar fi un autobuz sau un avion. Unii oameni dezvoltă agorafobie după ce au avut un atac de panică într-una dintre aceste situații. Alți oameni, pur și simplu, se simt inconfortabil în astfel de condiții și s-ar putea să nu dezvolte niciodată atacuri de panică. Agorafobia interferează adesea cu viața de zi cu zi, uneori atât de mult încât oamenii pur și simplu nu pot ieși din casă.

Medicii diagnostichează agorafobia atunci când frica, anxietatea sau evitarea aglomerației persistă timp de 6 luni sau mai mult și include cel puțin două dintre următoarele:

• Frica de a utiliza transportul public;

• Frica de a fi într-un spațiu deschis, cum ar fi o parcare sau o piață;

• Frica de a fi într-un spațiu inchis, cum ar fi un magazin sau o sala de spectacol;

• Frica de a sta la coadă sau a fi într-o mulțime;

• Frica de a te afla singur departe de casă.

Anxietatea ar trebui să includă teama că ieșirea poate fi periculoasă, ca nu vei primi ajutor in cazul in care persoana respectiva intră în panică sau devine incapabila sa-si gestioneze singura emoțiile.

Simptomele provoacă aproape întotdeauna aceleași situații. Oamenii își schimbă comportamentul pentru a evita starea respectiva sau au nevoie de un însoțitor care să îi ajute să treacă peste ea. Aceste simptome nu corespund unui pericol real, sunt doar in mintea pacientului. Ele provoacă suferință semnificativă si nu sunt cauzate de o altă tulburare mintală, cum ar fi fobia socială, sau de o stare generală de sănătate, cum ar fi boala inflamatorie intestinală.

Tratament pentru agorafobie include mai multe tipuri de terapii: terapia prin expunere treptata, terapie cognitiv comportamentală, iar uneori, antidepresivele, numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei.

Dacă este lăsată netratată, agorafobia poate sa creasca sau sa scada în severitate și poate chiar să dispară fără tratament formal. Asta pentru că unii oameni și-au adoptat propria formă de terapie de expunere, si au acceptat sa se expuna în mod repetat si treptat la situații care le-au declanșat temerile, până când acestea dispar.

Alte persoane nu se mai plâng de simptomele agorafobiei deoarece au învățat să evite situațiile (cum ar fi avioanele sau mulțimile) care le provoacă anxietate. Cu toate acestea, simpla evitare a situațiilor poate limita semnificativ viața oamenilor. Deoarece tratamentul exacerbează adesea anxietatea, iar cel pentru agorafobie implică adesea învățarea strategiilor de relaxare.

Terapia prin expunere ajută peste 90% dintre oameni dacă o urmează cu conștiință. Terapia cognitiv-comportamentală poate ajuta, de asemenea.

În timpul acestei terapii, oamenii învață să facă următoarele:

• Recunosc când gândirea lor este distorsionată

• Isi controlează gândirea distorsionată

• Isi schimbă comportamentul în consecință

Persoanele cu agorafobie pot beneficia de administrarea de antidepresive, destul de eficiente în tratarea tulburărilor de anxietate.

Agorafobia la copii și adolescenți

Agorafobia se poate dezvolta la adolescenți, în special la cei care au atacuri de panică, dar apare uneori si la copii.

Simptomele sunt aceleasi ca si la pacientii adulti si implica frica sau anxietate intensă în timpul utilizarii transportului public, de a fi în spații deschise sau în locuri publice închise (cum ar fi un magazin sau un cinematograf) etc. Adolescenții pot experimenta atacuri de panică atunci când încearcă sau sunt nevoiti să execute o sarcina dificilă si sa munceasca din greu. După aceasta situatie, ei pot evita să mai incerce sa facă sarcina respectiva multa vreme.

Tratamentul la copii si adolescenti este similar cu cel al adultilor si se bazeaza, in special, pe terapii. Cu precizarea ca, utilizarea medicamentelor la adolescenții cu agorafobie este rareori benefică, cu excepția faptului că ii ajută sa-si controleze mai bine atacurile de panică.